În 1805 o. Evans a propus inițial ideea de a folosi fluide volatile în cicluri închise pentru a îngheța apa în gheață. El a descris un sistem care vaporizează eterul în vid și pompează aburul într-un schimbător de căldură răcit cu apă, unde se condensează și este folosit din nou. În 1834, Perkins a dezvoltat și brevetat pentru prima dată ciclul de refrigerare prin compresie cu abur. Eterul etilic (eter etilic) a fost folosit ca agent frigorific în echipamentele de refrigerare cu compresie a aburului pe care le-a proiectat.
Agenții frigorifici timpurii, aproape toți erau inflamabili sau toxici sau ambele, iar unii erau foarte corozivi și instabili, sau unii erau sub presiune prea mare, provocând adesea accidente.
Refrigerarea mecanică a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea. Jacob Perkins a construit prima mașină practică în 1834. Acesta folosește eter ca agent frigorific și este un sistem de compresie a vaporilor. Dioxidul de carbon (CO2) și amoniacul (NH3) au fost utilizate pentru prima dată ca agenți frigorifici în 1866 și, respectiv, 1873. Alte substanțe chimice includ cianura chimică (eter de petrol și nafta), dioxidul de sulf (R-764) și eterul metilic, care au fost utilizate ca agenți frigorifici pentru compresia aburului. Aplicarea sa este limitată la procesele industriale. Majoritatea alimentelor sunt încă conservate în gheață colectată iarna sau preparată de industrie.







